Andrei e numele ce-mi place.

De cele mai multe ori cand imi amintesc de vremurile apuse,de copilarie.Un fior imi starneste corpul.Mi-e asa dor de acele vremuri..Mi-e dor de Andrei,vecinul meu de la 3 care mirosea a visine si care avea o menanjera bruneta care-mi provoca dureri de inima.Andrei ma fascina,iar pe ea o uram deoarece petrecea prea mult timp cu el.Era deosebit,avea niste ochi mari si negrii,iar buzele lui carnoase,rosii si umede ma inebuneau.Mi-as fi dorit sa fug in lume cu el.Pe vremea aceea asta era scopul meu,ma amuz cand ma gandesc cum eram..un copil ce dorea din tot sufletul atentie,atentia lui.De fiecare data imi doream sa ma sarute,iar cand treceam pe langa el trageam aer in piept pentru ai simtii mirosul dulce-acrisor.Pe-atunci il iubeam sau asa credeam.Era sufletul meu pereche,eu eram Ing iar EL era Iang.Purta mereu jeansi si camasi rafinate.Avea vreo douazeci si,dar nu-mi pasa.Stiam ca vom cucerii lumea impreuna.Insa n-a fost asa.El s-a mutat impreuna cu "menanjera" care s-a dovedit ai fi defapt iubita sa.In fond..stiam asta dar imi placea sa ma mint singura.A fost un cosmar pentru mine,Andrei al meu cu "menanjera" .
Inca il mai visez noaptea si mor de dorul lui,acel baiat misterios care mi-a furat inima.